In honor of Calin Huma’s homeland, we have provided a Romanian translation for his cover article.
To read the English version and all the SBM articles, click on the magazine at the top of this page.
În tinerețe am fost învățat să apreciez multe lucruri, inclusiv muzica clasică. Am crescut ascultând muzică și, fără să-mi dau seama, s-a lipit de mine. La un moment dat, având un pian în față, am simțit că am fost conectați într-o viață anterioară. Nu obișnuiesc să antropomorfizez, dar, pentru mine, un pian este o entitate vie. Are caracter. Are determinare. Am simțit energia unor emoții necunoscute. Când le-am acceptat, totul a căpătat sens. Așa a început călătoria mea muzicală, nu prin ierarhia unei educații muzicale clasice.
Am început cu piese mai mici și treptat am dobândit curajul de a compune în fraze muzicale mai mari. Profesia îmi hrănește spiritul, deoarece mă folosesc de emoție pentru a transforma particulele existenței mele în unde muzicale care îmi umplu sufletul.
Convingerile mele pot fi descrise ca fiind filosofice, sensibile la contrastul care există între lumea noastră materialistă, care trebuie să evolueze, și aspirațiile mele către o dimensiune metafizică pe care încerc să o traduc în muzica mea. Fără prejudecăți, sinceritatea expresiei mele muzicale contribuie valoric la ceea ce vreau să transmit.
În 2015, am dat pentru prima dată gândirii mele o anvergură simfonică, scriind Simfonia nr. 1 Carpatica, născută din contemplarea vastelor întinderi din nord-estul României, regiunea mea natală. Dar, dincolo de nostalgia peisajelor și de lirismul lor resimțit, am dorit să acord muzicii mele o semnificație universală.
Succesul a fost neașteptat. Simfonia Carpatica a avut premiera la Londra, în decembrie 2015, în fața unei săli Cadogan Hall pline, unde concertase Wagner însuși. Nimic nu ar fi putut fi mai satisfăcător!
Prima parte a programului a fost prezentată cu un aplomb excepțional de pianistul Leslie Howard, singurul pianist care a înregistrat integrala lucrărilor lui Franz Liszt. El a cucerit publicul cu Concertul numărul 2 pentru pian și orchestră de Rachmaninov. După pauză, Howard a stat lângă mine ca și cum ar fi fost conștient de neliniștea mea. Părea să îmi ofere sprijin emoțional. La sfârșit, m-a luat deoparte și mi-a spus: „Complimenti Maestro”. Atunci, abia atunci, am înțeles momentul. Puteam să aspir să devin artist!
Acest eveniment a fost urmat de spectacole în Basingstoke, Marea Britanie; Bonn, Germania; și Craiova, România. De atunci, am compus un concert pentru pian și orchestră care a fost înregistrat la Cardiff, Țara Galilor, în 2018, de BBC National Symphony Orchestra of Wales, cu distinsul pianist Sergiu Tuhutiu.
În mai 2019, cea de-a doua simfonie a mea, Hampshire Symphony, a avut premiera la Winchester cu Royal Philharmonic Orchestra. Această lucrare a fost dedicată magnificului Hampshire și oamenilor săi, regiunea care m-a primit cu atâta generozitate și care mi-a devenit casă. O copie frumos legată a simfoniei a fost dăruită Consiliului Regional Hampshire.
Pe una dintre paginile de deschidere ale partiturii legate sunt gravate în relief următoarele: „Pentru țara mea adoptivă și oamenii ei. Vă rog să primiți această muzică ca un simbol al aprecierii mele profunde pentru tot ceea ce sunteți. Cu cele mai calde complimente, din partea mea și a comunității românești către Hampshire.” Consilierul Perry, pe atunci lider al Consiliului, a răspuns: „M-am simțit privilegiat și onorat că am primit simfonia și că am acceptat-o în numele oamenilor din Hampshire. Cu toate acestea, este corect și potrivit ca ea să rămână sub tutela Serviciului de Muzică al Consiliului Regional pentru posteritate.”
Această conexiune neplanificată cu universul creației m-a condus pe drumul către reflecții muzicale ulterioare asupra emoțiilor vieții. S-a materializat în primul meu Concert pentru vioară interpretat de maestrul violonist Alexandru Tomescu și Orchestra Simfonică din Arad, România. Am avut spectacole la Arad; Paris, Franța; și Bonn, Germania. Au urmat spectacole în acest an la Riva del Garda și Milano în Italia și la Londra.
Deși fiecare ocazie de a-mi prezenta lucrările publicului este de o importanță unică, cea mai emoționantă întâlnire a mea a fost cu publicul românesc la Ateneul Român din București, inima artelor spectacolului și a culturii românești. Povestea fiului care se întoarce acasă a fost prea tentantă; nu i-am putut rezista.
Fiica mea, Ruxandra, ea însăși pianistă și profesoară de pian la Londra, a fost întotdeauna sursa mea de inspirație, dar și un critic dur. De asemenea, aș dori să îl menționez pe maestrul dirijor Christopher Petrie, un mare admirator al muzicii clasice românești și un ambasador asiduu al României, cu care am colaborat de-a lungul drumului meu muzical.
Scrierea acestui articol este o experiență unică, deoarece rareori vorbesc despre mine. Privesc dincolo de circumstanțele personale, spre scopul și datoria mea. Cu o toleranță ridicată la risc, am trăit întotdeauna intens. Primii noștri ani de formare sunt extrem de importanți, deoarece ne modelează întreaga viață și caracterul. Purtăm cu noi atâtea probleme nerezolvate care alimentează nesiguranța. Nu sunt sigur cât de mult din viața noastră este dictată de destin și cât de mult de alegerile noastre. Știu însă că, cu cât încerci mai mult să o controlezi, cu atât mai mult viața te aruncă înapoi. Dar în momentul în care înveți să trăiești cu consecințele deciziilor tale, te vei elibera și vei fi capabil să stabilești un echilibru în raport cu lumea.
La un examen important de literatură română, mi-am asumat un risc și am fost pregătit să accept consecințele. Subiectul care mi-a fost dat să îl comentez nu avea sens din punctul meu de vedere. În locul acestuia, am ales să răspund scriind toate cele nouăzeci și trei de strofe din poezia Luceafărul – o capodoperă a celui mai mare poet român, Mihai Eminescu. Mica mea răzvrătire a lucrat în favoarea mea, pentru că nu am refuzat pur și simplu să mă supun, ci am dat ceva în schimb, ceva de aceeași valoare! Ascultă-ți întotdeauna inima și apoi urmează-ți pasiunea cu creierul.
Dacă vrei o schimbare, trebuie să decizi în ce să te schimbi și să creezi un plan. De-a lungul primilor ani de școală și mai târziu în viață, am căutat să-mi înțeleg potențialul. Mi-am cultivat darul, investind constant în educația mea și împărtășind rezultatele. Pentru mine, fericirea rezidă în împărtășire! Ceea ce facem, ceea ce lăsăm în urmă, curajul cu care ne urmăm visele și perseverența cu care ne urmăm planurile ne vor determina viața.
Și, orice ați face, fiți amabili cu oamenii! Permiteți-mi să vă spun o poveste care va rămâne cu mine toată viața. În 1992, în timp ce înființam un birou Xerox în Moldova, am avut nevoie de ajutor pentru unele lucrări de construcție minore și am angajat doi domni pentru a le face. Au făcut o treabă excelentă și am deschis biroul la scurt timp după aceea. Mulți ani mai târziu, am fost chemat la Camera Lorzilor pentru a ura bun venit unei delegații politice din Republica Moldova în Regatul Unit. Am fost condus în sala de ședințe și pe cine credeți că am găsit înconjurat de politicienii britanici? Spre marea mea surpriză, președintele Republicii Moldova și președintele Partidului Liberal erau aceiași domni care au construit interiorul biroului Xerox! Nu știi niciodată când și în ce calitate te vei reîntâlni cu oamenii.
În timpul rolului meu de manager de țară pentru Rank Xerox în Republica Moldova, mi-am asumat responsabilitatea de ambasador onorific în 1993. Am lucrat cu sârguință pentru a deschide ușile diplomatice ale națiunilor europene pentru Moldova. Am ajutat regiunile românești și moldovenești să se integreze în Adunarea Regiunilor Europene, creând astfel oportunități pentru aderarea la NATO și, mai târziu, la UE.
În calitate de reprezentant al comitatului Hampshire din Marea Britanie, am coordonat o serie de proiecte strategice, cum ar fi colaborarea cu județele din România în vederea descentralizării și a democratizării instituționale, care s-au concentrat pe domenii distincte, cum ar fi transportul public, cooperarea internațională etc. Toate aceste demersuri au deschis ușa intereselor comerciale britanice în România. Și astfel, m-am mutat în Hampshire.
Pentru a cunoaște mai bine limba, istoria și politica britanică, necesare în activitatea mea, am decis să urmez cursurile de Științe Politice la Universitatea din Southampton. În calitate de student la stiinte politice, am avut șansa de a urmari mai mulți membri ai Parlamentului britanic, atât în Camera Parlamentului din Londra, cât și în circumscripțiile lor regionale. Nimic nu mi s-a părut imposibil. Mi-am urmat planul și am continuat să investesc în educația mea. De atunci, am promovat relațiile comerciale bilaterale nu numai între Marea Britanie și România în general, ci și între Hampshire și anumite regiuni din România în special.
Diplomația culturală este cel mai eficient mijloc de comunicare cu poporul britanic; astfel, din aprilie 2018 sunt Consul Onorific al României la Winchester. Circumscripția mea electorală este formată din aproape 100.000 de români. Atribuțiile mele generale sunt de a reprezenta interesele politice, economice și culturale ale României. În plus, prioritatea mea a fost să contribui la crearea unui mediu demn pentru integrarea românilor în cadrul comunităților mai mari.
Interesele mele diplomatice s-au bazat pe relațiile economice bilaterale cu Marea Britanie și pe diplomația publică și culturală. Diplomația culturală este singura cale de a intra în inimile și sufletele britanicilor! Relațiile dintre țările mele se desfășoară la un nivel geostrategic legat de interesele britanice în interacțiunea regională a țărilor aflate de-a lungul diviziunii est-vest, unde România se remarcă prin responsabilitățile uriașe de securitate regională. Relațiile au și un nivel intern, legat de cooperarea comercială bilaterală.
Totul are sens atunci când ai viziunea a ceea ce vrei să întreprinzi, iar planul tău se bazează pe altruism și răbdare. Întotdeauna am căutat să mă disting. În mod similar, orice ai face, fă-o dintr-un unghi nou, creează-ți o nișă pentru tine. De exemplu, în Marea Britanie, majoritatea lucrurilor pe care le-am întreprins au fost legate de România. Aceasta este nișa mea, așa m-am afirmat.
Am creat un sistem care să ajute la promovarea intereselor economice, numit Bridge2romania. Această platformă digitală este orientată către antreprenorii britanici care caută oportunități în România. Platforma oferă un punct de acces pentru clienți, autorități locale, camere de comerț, companii, universități etc. Prin utilizarea acesteia, investitori importanți din Hampshire au deschis fabrici în România și au stabilit colaborări strânse cu instituții. Acum, intenționăm să orientăm platforma pentru a oferi sprijin logistic companiilor românești interesate să investească pe piața britanică. Motoarele acestei platforme sunt alimentate de cunoștințe profunde și dublate de o rețea de birouri teritoriale situate în România și Marea Britanie.
În ciuda educației și a experienței mele, înțeleg că, uneori, comunicarea este plină de subtilități delicate și nuanțe complexe. Poate că ceea ce nu reușesc să transmit în situațiile de zi cu zi se regăsește în compozițiile mele sau în proiectele în care sunt implicat. Cu siguranță, modul în care abordez toate acțiunile mele este similar cu modul în care compun. Pentru mine, nu există o distincție clară. Natura mea poate fi găsită între rândurile muzicii mele. Și, într-un mod foarte personal, îmi găsesc refugiul în simfoniile mele în mijlocul nebuniei lumii.
Universul observabil are proporții și echilibru. Are estetică. Estetica duce la contemplare. Contemplația este calea către gândirea abstractă, care este muzica. Muzica este singurul mijloc de comunicare prin care nu poți minți! Cel mai mare rol al ei este acela de a forma caracterul uman.
Un individ expus la subtilitățile muzicii clasice devine o persoană mai bună, ceea ce duce la o societate mai bună.
Proiectele la care contribui sunt atât creative, cât și educaționale. Pe lângă faptul că mă străduiesc să compun, organizez cursuri de măiestrie muzicală și evenimente culturale. Susțin artiștii prin crearea unei rețele globale de evenimente bazate pe universalitatea culturii românești și pe conectarea comunităților. Diplomația culturală este singurul instrument neagresiv pe care omenirea îl are la dispoziție pentru a ne celebra diferențele, care în cele din urmă și inevitabil ne vor uni!
traducere în limba română: Adriana Constantin
